Biblia Hazlie - Creatia [4]

Am vazut ca sunt si altii de acceasi parere cu mine, dar nu s-au apucat sa dea prea multe exemple: teologie.net
Ok, sa trecem la discutia despre ziua a patra. In ziua a patra Dumnezeu a facut soarele, luna si stelele.

Taxil aduce clasicul contraargument: cum am fi putut avea zi si noapte, daca nu a fost soare pana acum? Cum am putut avea lumina daca nu era soare.
Este o intrebare buna. Singura de pana acum serioasa. Cel putin la prima vedere. Si ii dau dreptate lui Taxil la problema existentei zilei si noptii pana la ziua a patra. Bunul simt ne spune ca e ceva in neregula, daca tinem seama de cunostintele noastre despre Soare, Pamant si univers.



Haideti insa si la o privire mai atenta a lucrurilor, mai critica sa zicem.
Taxil spune "Si aceasta lumina, care la sfîrsitul zilei ceda locul întunericului noptii, învaluia lumea ce se nastea fara a porni de la vreo sursa vizibila ; de Soare nu era înca nici pomeneala. "
De ce este el asa de sigur ca nu era o sursa vizibila? El spune ca oamenii pana mai in secolul 17, credeau ca lumina exista asa ca un eter, si ca soarele e o gaura prin care intra lumina in lumea noastra. Eu am citit Biblia de multe ori si nu mi-a lasat niciodata impresia asta. Eu stiam ca soarele face lumina, si chiar daca nu mergeam la orele de geografie, tot asa as fi crezut. Biblia afirma de multe ori ca soarele lumineaza, si nu altceva.
Deci: nu putem fi siguri ca nu aveam o sursa vizibila, alta decat soarele. E o varianta. De ce spun asta?

Eroarea asta (cu zile si nopti inainte de soare) e prea grosolana(daca e o eroare) sa fie scapata de Moise. Cum adica? Moise nu era un naca-baca cu doua clase, care a invatat alfabetul si atat. Era educat in scolile Egiptului. De la scutece pana la 40 de ani a trait in curtile faraonului vremii, ca print.(Era fiul adoptiv al fetei faraonului). Stia toata geometria, arhitectura, agricultura Egiptenilor, tot ce stiau ei. (Fara sa si le insuseasca total, caci a scris cele 5 carti fara sa scrie de la el, ci cum i s-a insuflat.) Mi se pare imposibil sa scrii o carte de manipulare a maselor si sa faci o greseala asa mare, evidenta si pt un copil, ca doar soarele rasare in fiecare zi, dimineata :). Concluzia mea: Omul a scris asa cum i s-a "dictat". (De asemenea Pentateuhul nu poate fi considerat o lucrare scrisa sub actiunea halucinantelor - Este o lucrare prea lucida, cu naratiune foarte clara, date concrete si bine corelate).

Revenind in zilele noastre: ce determina succesiunea zi - noapte? Soarele? Eu cred ca mai degraba miscarea de rotatie a pamantului. Putem presupune respectand bunul-simt ca aveam si pana in ziua a patra miscare de rotatie, deci sub actiunea luminii creata in ziua intai(nu stim de unde venea, dar lumina are o directie si un sens), aveam in concluzie zile si nopti si seri si dimineti.
Ca nu stim noi totul cum era, e un aspect, dar nu poti spune ca datele sunt contradictorii.

Ceea ce nu surprinde Taxil, e o problema si mai delicata, pe care mi-o ridicam eu cand citeam in Biblie, copil fiind. (Dupa cum o sa vedeti, copiii pot citi Biblia foarte critic si lucid, nu cum cred unii.) Erau stelele, care sunt cam departe de pamant, cum zicea Eminescu, ca o stea care a rasarit acum, de fapt a rasarit acum mii de ani, pt ca lumina nu alearga cu viteza infinita.
Cum deci vedem atatea stele care, conform distantei pana la noi, ar fi trebuit sa se nasca inainte de crearea lumii? sau de ce nu vedem doar cateva zeci sau sute de stele, si vedem milioane?
Problema asta apare pentru ca noi mergem pe premisa evolutionistilor care considera ca totul s-a desfasurat intr-un mediu continuu si uniform.
Este o premisa de care nu putem fi siguri.
De exemplu, despre timp stim ca a fost continuu si masurabil exact, dupa ziua a patra, adica dupa crearea astrelor.
In plus, Dumnezeu putea crea un Univers asa cum este el direct (fara ca sa astepte sa se nasca), cu toata complexitatea lui. (Am spus ca e greu de combatut un dumnezeu Atotputernic.)
De fapt astrele au fost create ca sa ne ajute sa masuram timpul si sa lumineze:

Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne cari să arate vremile, zilele şi anii;
Gen 1:15 şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul.”

In concluzie, Biblia respinge varianta cu lumina-eter, si ne da o varianta la care nu se astepta nimeni, si pe care nu o detaliaza, pentru ca nu asta e scopul ei.

Biblia Hazlie - Creatia [2]

Trecem la ziua a doua si citim ca:
"Dupa aceea mosneagul s-a apucat sa creeze... ghiciti ce ? Iarasi cerul !"
Omul nu intelege despre ce e vorba, probabil intentionat. Se refera la cerul vizibil, adica la atmosfera. Avem o impartire a apelor. Avem niste ape sus, si niste ape jos, pe pamant. Asa le-a creat Dumnezeu.
La o citire "asa cum scrie" a Bibliei, se pare ca aceste ape au fost acolo pana la Potop.
Spre deosebire de ceea ce spune Taxil legat de ploaie si ferestre in cer, Biblia lasa sa se inteleaga ca nu a plouat pana la Potop. Nu putem sti exact care au fost conditile antediluviene, dar astea sunt datele. Exista oameni(nu eu) care fac teorii pe baza acestor date, de exemplu, existenta unei paturi de apa in straturile superioare ale atmosferei ar fi favorizat o presiune ridicata, lucru care explica existenta respectiv disparitia dinozaurilor(dupa potop) care aveau o capacitate toracica prea mica pentru atmosfera de acum. Disparitia stratului de apa, respectiv micsorarea presiunii atmosferice ar fi dus la disparitia dinozaurilor si a altor creaturi mari. Dar asta nu-i treaba mea, cert este ca erau alte conditii atunci, acum nu mai avem stratul acela hidro deasupra stratosferei.

Insa ceea ce ma preocupa la aceasta afirmatie este "mosneagul".
(Nota: Eu o sa comentez editia in romana. Daca s-au strecurat greseli de traducere, nu-i problema mea.)
Nu exista nimic in Biblie care sa sugereze ca Dumnezeu ar fi batran. Este o greseala copilareasca, preluata probabil de la unii nebuni care s-au apucat sa-l deseneze pe Dumnezeu.
Dimpotriva: iata ce gasim prin Biblie:
Psa 90:4 Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut. (nu exista trecerea timpului)
2Pe 3:8 Dar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sînt ca o zi. (trecerea timpului e irelevanta)
Heb 13:8 Isus Hristos este acelaş ieri şi azi şi în veci! (nu stiu cum se numeste asta in teologie, dar avem iarasi un Dumnezeu care nu se schimba cu trecerea timpului.)

Repet: orice incercare de a-l desena pe Dumnezeu este o nebunie. Dumnezeu este spirit. Cum il vei reprezenta?

Despre munca, de la zero

Am fost solicitat duminica trecuta sa comentez textul din Timotei 5:1-2.
1Ti 6:1 Toţi cei ce sînt supt jugul robiei, să socotească pe stăpînii lor vrednici de toată cinstea, ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău.
1Ti 6:2 Iar cei ce au stăpîni credincioşi, să nu-i dispreţuiască, supt cuvînt că sînt „fraţi”, ci să le slujească şi mai bine, tocmai fiindcă cei ce se bucură de binefacerile slujbei lor, sînt credincioşi şi prea iubiţi. Învaţă pe oameni aceste lucruri, şi spune-le apăsat.

Respectul pentru şefi si conştiinciozitatea la munca sunt lucruri greu de gasit, mai ales la noi în ţară.
Mihai Soko a completat excelent ce am spus eu cu nişte aspecte la care nu ma gândisem, de exemplu:
experienta dificila de angajat, subaltern, uneori umilitoare, uneori nedreapta, alteori extenuanta, este necesara pentru a pregati un viitor sef bun. Sau: Punctul de vedere al liderului nu-l pot avea eu, care nu am aceeasi perspectiva asupra lucrurilor, deci sa nu ma aştept mereu sa-l inţeleg.

Insă vreau sa astern aici pe net si ce am spus eu.

1. privitor la respectul pentru sefi:
a. ascultarea de sef poate fi un exercitiu bun pentru ascultare in general.
b. cel mai bun mod de a cinsti pe sef este sa nu faci rabat de la calitate sub nici o forma. A lucra la fel si cand nu e el de faţă, a nu ascunde defectele, a face cat poti de bine lucrul pe care il faci. In un cuvant, CALITATE.
c. a face fara cartire ce ti se cere desi nu e in fisa postului poate fi o parghie pentru a ajuta pe un sef imposibil.
d. a face ca pentru Domnul orice, este o solutie in multe situatii, si un bun ajutor pentru cei "demoralizati".


2. Privitor la conceptia despre muncă.

O sursa de mari frustrari pentru multi oameni este o conceptie gresita despre munca.
Cuvantul cu etimologie slavona "munca" e inrudit cu termenii osanda, chin.
Cuvantul sinonim "lucru" vine insa din latina.
Spre deosebire de cei din rasarit de aici care sunt firi pesimiste si vad in munca un chin, latinii sunt optimisti. Cand zici lucru, parca e mai bine. Suna a construire.
Insa voi face o alta demonstratie. Biblia nu vede in munca niciodata(din cate stiu eu) un lucru negativ.
Voi enumera cateva lucruri care apar in Biblie ca fiind printre activitatile omului inainte de Cadere. Carevasazica era in Paradis.
a) Dumnezeu ii porunceste: "Cresteti" -> Dezvoltarea fizica si intelectuala este implinitoare pentru om.
b) Casatoria. si ea era in Paradis -> a avea un sot este implinitor/ de dorit.
c) Tot din porunca lui Dumnezeu "Inmultiti-va". A avea copii este un lucru deosebit.
d) Omnul se intalnea si vorbea cu Dumnezeu zilnic. - > relatia cu Dumnezeu era parte integranta a vietii lui Adam.
d) Omul da nume tuturor fiarelor de uscat: -> creativitatea, inventia -> inca un lucru uman, si care ne da mari satisfactii.
d. in fine(poate ca lista e mai mare, dar ma opresc) lui Adam i se da ditamai gradina Edenului(era foarte mare) sa o lucreze. Carevasazica Adam muncea in Paradis. Nu prea se plictisea.

Acum, am enumerat acestea, pentru a vedea cum a fost gandita viata omului, si sa facem distinctie ce s-a pierdut la Cadere.
In primul rand s-a pierdut relatia cu Dumnezeu. Din punct de vedere tehnic, chiar asta inseamna caderea. Omul si-a pierdut virtutea si rostul principal. Totusi, a ramas om, chiar daca golit de multe frumuseti. Dupa ce trece o furtuna prin o gradina chiar daca e compromisa, tot mai gasesti prin ea frumuseti.

Revenind, si luand pe rand: Capacitatile noastre fizice si intelectuale este discutatbil ca au scazut. ce e clar e ca se duce o lupta pentru a ne demobiliza intelectual si fizic in vremurile noastre. vezi nivelul invatamantului, si atitudine fata de invatare a tinerilor/copiilor, vezi tabloide(mai bine nu le vezi).
Al doilea, casatoria, dupa cadere a fost afectata de egoismul instalat in parteneri, dar, mai ales in zilele noastre, e atacata de senzualitatea afisata pretutindeni si de idei despre sexualitate care mai de care mai libertine.
Al treilea, copiii, sunt vazuti ca o mare pacoste. Si stiu multe exemple. Totusi e mai greu sa cresti un copil care are radacina raului in el, decat unul care nu ar avea-o. Totusi ramane ceva frumos si implinitor, chiar daca-i greu.
Ajungand la munca, cuvintele adresate lui Adam: "spini şi pălămidă să-ţi dea" si "În sudoarea feţei tale să-ţi mănînci pînea", arata o schimbare in munca necesara intretinerii vietii. Ea devine dificila, si cu multe obstacole. Oboseala, problemele de la locul de munca cu uneltele si materialul cu care lucram ne pot subţia placerea de lucra.
Totusi, ea face parte din uman. Ea ramane unul din ingredientele vietii unui om, si este implinitoare.
A face ceva util, bun, a lucra cu maiestrie, este implinitor, mai implintor decat a fi un pierde-vara si sa stai la umbra fara limite, oricat ar incerca cineva sa imi spuna ca pentru el asa e.
Daca o zi in care nu ai facut nimic e mai placuta decat una in care ai lucrat ceva, o intorc si eu si spun ca omul care zice asta e defect. Are o boala grava. Nu spun cum se numeste, dar, omule, nu mai esti om, asa cum ai fost tu construit.

Un alt aspect al acestei demonstratii. Aceste componente ale vietii, care fac viata unui om cu sens, pot sa atraga asa mult atentia incat omul sa uite sau sa neglijeze ceva care este esential/capital. Relatia cu Dumnezeu.
Sunt oameni care se afunda in placerile vietii spunand "Nu" lui Dumnezeu.
Oameni pentru care munca si overtime-ul sunt totul pentru ei.
Oameni care fac din copil un idol sau un stapan.
Oameni care fac din sexualitate sau din alte preocupari cu sinele vanatul dupa care alearga tot timpul.
Oameni pt care setea de cunoastere, cititul, a trecut peste orice limita - e ocupatie full time.
Greutatile vietii ar trebui sa ne aduca aminte de Dumnezeu, ca sa Il cautam, dar oamenii isi gasesc refugiu in aceste lucruri care nu au nimic rau in ele insele, ba chiar sunt implinitoare, fac parte din structura noastra. Dar facandu-le doar pe acestea, pe de o parte nu vom avea niciodata paharul plin, si, pe de alta parte ratam pe cea mai importanta si facatoare de sens, ba chiar pe cea capitala, pentru ca ratand re-legarea de Dumnezeu pierdem tinta principala pentru care am fost construiti, ba chiar pe noi insine.


Acum, eu merg la serviciu cu placere de cand am serviciu. Dar asta tine de multe aspecte.
Unul din ele este alegerea meseriei. De exemplu, unii aleg sa mearga la o facultate tehnica, desi n-au nici in clin nici in maneca cu fizica si matematica, doar pentru ca au auzit ca ar fi mai bine platit.
Banii ar trebui sa fie inferori aptitudinilor in alegerea meseriei.
E un exemplu trivial si detaliile sunt mult mai multe, si ma mai si depasesc.

Inchei aici, serviciu placut!