1Ti 6:1 Toţi cei ce sînt supt jugul robiei, să socotească pe stăpînii lor vrednici de toată cinstea, ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău.
1Ti 6:2 Iar cei ce au stăpîni credincioşi, să nu-i dispreţuiască, supt cuvînt că sînt „fraţi”, ci să le slujească şi mai bine, tocmai fiindcă cei ce se bucură de binefacerile slujbei lor, sînt credincioşi şi prea iubiţi. Învaţă pe oameni aceste lucruri, şi spune-le apăsat.
Respectul pentru şefi si conştiinciozitatea la munca sunt lucruri greu de gasit, mai ales la noi în ţară.
Mihai Soko a completat excelent ce am spus eu cu nişte aspecte la care nu ma gândisem, de exemplu:
experienta dificila de angajat, subaltern, uneori umilitoare, uneori nedreapta, alteori extenuanta, este necesara pentru a pregati un viitor sef bun. Sau: Punctul de vedere al liderului nu-l pot avea eu, care nu am aceeasi perspectiva asupra lucrurilor, deci sa nu ma aştept mereu sa-l inţeleg.
Insă vreau sa astern aici pe net si ce am spus eu.
1. privitor la respectul pentru sefi:
a. ascultarea de sef poate fi un exercitiu bun pentru ascultare in general.
b. cel mai bun mod de a cinsti pe sef este sa nu faci rabat de la calitate sub nici o forma. A lucra la fel si cand nu e el de faţă, a nu ascunde defectele, a face cat poti de bine lucrul pe care il faci. In un cuvant, CALITATE.
c. a face fara cartire ce ti se cere desi nu e in fisa postului poate fi o parghie pentru a ajuta pe un sef imposibil.
d. a face ca pentru Domnul orice, este o solutie in multe situatii, si un bun ajutor pentru cei "demoralizati".
2. Privitor la conceptia despre muncă.
O sursa de mari frustrari pentru multi oameni este o conceptie gresita despre munca.
Cuvantul cu etimologie slavona "munca" e inrudit cu termenii osanda, chin.
Cuvantul sinonim "lucru" vine insa din latina.
Spre deosebire de cei din rasarit de aici care sunt firi pesimiste si vad in munca un chin, latinii sunt optimisti. Cand zici lucru, parca e mai bine. Suna a construire.
Insa voi face o alta demonstratie. Biblia nu vede in munca niciodata(din cate stiu eu) un lucru negativ.
Voi enumera cateva lucruri care apar in Biblie ca fiind printre activitatile omului inainte de Cadere. Carevasazica era in Paradis.
a) Dumnezeu ii porunceste: "Cresteti" -> Dezvoltarea fizica si intelectuala este implinitoare pentru om.
b) Casatoria. si ea era in Paradis -> a avea un sot este implinitor/ de dorit.
c) Tot din porunca lui Dumnezeu "Inmultiti-va". A avea copii este un lucru deosebit.
d) Omnul se intalnea si vorbea cu Dumnezeu zilnic. - > relatia cu Dumnezeu era parte integranta a vietii lui Adam.
d) Omul da nume tuturor fiarelor de uscat: -> creativitatea, inventia -> inca un lucru uman, si care ne da mari satisfactii.
d. in fine(poate ca lista e mai mare, dar ma opresc) lui Adam i se da ditamai gradina Edenului(era foarte mare) sa o lucreze. Carevasazica Adam muncea in Paradis. Nu prea se plictisea.
Acum, am enumerat acestea, pentru a vedea cum a fost gandita viata omului, si sa facem distinctie ce s-a pierdut la Cadere.
In primul rand s-a pierdut relatia cu Dumnezeu. Din punct de vedere tehnic, chiar asta inseamna caderea. Omul si-a pierdut virtutea si rostul principal. Totusi, a ramas om, chiar daca golit de multe frumuseti. Dupa ce trece o furtuna prin o gradina chiar daca e compromisa, tot mai gasesti prin ea frumuseti.
Revenind, si luand pe rand: Capacitatile noastre fizice si intelectuale este discutatbil ca au scazut. ce e clar e ca se duce o lupta pentru a ne demobiliza intelectual si fizic in vremurile noastre. vezi nivelul invatamantului, si atitudine fata de invatare a tinerilor/copiilor, vezi tabloide(mai bine nu le vezi).
Al doilea, casatoria, dupa cadere a fost afectata de egoismul instalat in parteneri, dar, mai ales in zilele noastre, e atacata de senzualitatea afisata pretutindeni si de idei despre sexualitate care mai de care mai libertine.
Al treilea, copiii, sunt vazuti ca o mare pacoste. Si stiu multe exemple. Totusi e mai greu sa cresti un copil care are radacina raului in el, decat unul care nu ar avea-o. Totusi ramane ceva frumos si implinitor, chiar daca-i greu.
Ajungand la munca, cuvintele adresate lui Adam: "spini şi pălămidă să-ţi dea" si "În sudoarea feţei tale să-ţi mănînci pînea", arata o schimbare in munca necesara intretinerii vietii. Ea devine dificila, si cu multe obstacole. Oboseala, problemele de la locul de munca cu uneltele si materialul cu care lucram ne pot subţia placerea de lucra.
Totusi, ea face parte din uman. Ea ramane unul din ingredientele vietii unui om, si este implinitoare.
A face ceva util, bun, a lucra cu maiestrie, este implinitor, mai implintor decat a fi un pierde-vara si sa stai la umbra fara limite, oricat ar incerca cineva sa imi spuna ca pentru el asa e.
Daca o zi in care nu ai facut nimic e mai placuta decat una in care ai lucrat ceva, o intorc si eu si spun ca omul care zice asta e defect. Are o boala grava. Nu spun cum se numeste, dar, omule, nu mai esti om, asa cum ai fost tu construit.
Un alt aspect al acestei demonstratii. Aceste componente ale vietii, care fac viata unui om cu sens, pot sa atraga asa mult atentia incat omul sa uite sau sa neglijeze ceva care este esential/capital. Relatia cu Dumnezeu.
Sunt oameni care se afunda in placerile vietii spunand "Nu" lui Dumnezeu.
Oameni pentru care munca si overtime-ul sunt totul pentru ei.
Oameni care fac din copil un idol sau un stapan.
Oameni care fac din sexualitate sau din alte preocupari cu sinele vanatul dupa care alearga tot timpul.
Oameni pt care setea de cunoastere, cititul, a trecut peste orice limita - e ocupatie full time.
Greutatile vietii ar trebui sa ne aduca aminte de Dumnezeu, ca sa Il cautam, dar oamenii isi gasesc refugiu in aceste lucruri care nu au nimic rau in ele insele, ba chiar sunt implinitoare, fac parte din structura noastra. Dar facandu-le doar pe acestea, pe de o parte nu vom avea niciodata paharul plin, si, pe de alta parte ratam pe cea mai importanta si facatoare de sens, ba chiar pe cea capitala, pentru ca ratand re-legarea de Dumnezeu pierdem tinta principala pentru care am fost construiti, ba chiar pe noi insine.
Acum, eu merg la serviciu cu placere de cand am serviciu. Dar asta tine de multe aspecte.
Unul din ele este alegerea meseriei. De exemplu, unii aleg sa mearga la o facultate tehnica, desi n-au nici in clin nici in maneca cu fizica si matematica, doar pentru ca au auzit ca ar fi mai bine platit.
Banii ar trebui sa fie inferori aptitudinilor in alegerea meseriei.
E un exemplu trivial si detaliile sunt mult mai multe, si ma mai si depasesc.
Inchei aici, serviciu placut!
